Îmi place să merg la cai cu fetița mea, Amelie. E momentul nostru de împărtășire a iubirii pentru animale, de interacțiune autentică, de pasiune... iar asta creează punți.

Amelie este o amazoană, are căluțul ei, Kishka, o iapă ce-i oglindește unu la unu caracterul, iar eu sunt doar mama cu treat-uri, pe care o controlează caii prin buzunare, mama cu emoțiile de la concurs, grăjdarul și tot ce mai poate fi de ajutor. Și îmi place.

Acum doi ani am luat de suflet un ponei, care stătea acolo, uitat într-o boxă, de ceva timp. Fusese salvat de la niște oameni fără suflet. Era piele și os, mohorât, cu ochii triști...

Am început să-l îngrijesc, să-l curăț, să-l scot afară la plimbare, să-l iubesc. Iar după un timp el m-a învățat că „să fii fericit înseamnă doar iarbă, lumină și iubire”. Asta e lecția lui pentru mine.

Acum sunt și eu ocupată cu căluțul meu. Îți mulțumesc, Oreo, că fornăi când îmi auzi vocea... Pur și simplu îți mulțumesc.